Cine moare... de Pablo Neruda

Moare cate puţin cine se transforma in sclavul obişnuinţei, urmând in fiecare zi aceleaşi traiectorii;
cine nu-si schimba existenta;
cine nu risca sa construiască ceva nou;
cine nu vorbeşte cu oamenii pe care nu-i cunoaşte.

Moare cate puţin cine-si face din televiziune un guru.

Moare cate puţin cine evita pasiunea,
cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui vârtej de emoţii, acele emoţii care învaţă ochii sa strălucească, oftatul sa surâdă si care eliberează sentimentele inimii.

Moare cate puţin cine nu pleacă atunci când este nefericit in lucrul sau;
cine nu risca certul pentru incert pentru a-si îndeplini un vis;
cine nu-si permite măcar o data in viata sa nu asculte sfaturile "responsabile".

Moare cate puţin cine nu călătoreşte;
cine nu citeşte;
cine nu asculta muzica;
cine nu caută harul din el însuşi.

Moare cate puţin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasă ajutat

Moare cate puţin cine-si petrece zilele plângându-şi de mila si
detestând ploaia care nu mai încetează.

Moare cate puţin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început;
cine nu întreabă de frica sa nu se facă de ras
si cine nu răspunde chiar daca cunoaşte întrebarea.

Evitam moartea cate puţin, amintindu-ne întotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira.

Doar răbdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida. Totul depinde de cum o trăim...

Daca va fi sa te înfierbânţi, înfierbântă-te la soare
Daca va fi sa înşeli, înşeală-ti stomacul.
Daca va fi sa plângi, plânge de bucurie. Daca va fi sa minţi, minte in privinţa vârstei tale.
Daca va fi sa furi, fura o sărutare.
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica. Daca va fi sa simţi foame, simte foame de iubire.
Daca va fi sa doreşti sa fii fericit, doreşte-ţi in fiecare zi...